Capitolul I
I. Naratorul și personajele
A fost odata ca niciodata, că de n-ar fi, nu s-ar mai povesti, o poveste...Ei, cam așa: a poveste... numai că, la început... adica... cum să vă spun... cine este naratorul acestei povesti? ... c'est moi(ați ghicit) ... mais, acest eu, adica moi, nu a fost prezent înca de la inceput... mai pe românește: povestea nu a avut narator. Ș-apoi o să-mi ziceti: „ Da' ce-sentâmplă domn'narator?!” sau „Da' dumneavoastră știți totu' domn'narator!!” ... Ei aș! Totu' pe naiba ... Doar, daca sunt un narator personaj... și subiectiv ... și intradiegetic ...și ...și „ Și... dracu știe ce mai sunt!... ”(George Topîrceanu)... așa-mi trebuie... În concluzie... daca o poveste n-are narator, aceasta nu se desfășoară și PUNCT.
În prima zi de muncă(...) ... nimic; în cea de-a doua îl aflăm pe narator cocoțat în vârful unui pom și culegand vișine... și iata că expozițiunea poveștii noastre se ivește pe linia orizontului abia în zorii zilei cu numarul trei: naratorul, de-abia sculat, aude un telefon sunând:
vocea din delefon: „ Da! L-am prins în sfârșit!” / naratorul: „ Alo! Da?!” / vocea din telefon: „Radu! Radu! Radu! ... (5 minute) ... Radu! Radu! Noi suntem deja la Miruna și lucrăm !!! ... ”; iată-l pe narator pus într-o situație cam jenantă: CHEMAT LA DATORIE DE UN PERSONAJ ... DE UN PERSONAJ!!! ... DE UN „SUBALTERN” DE-AL SĂU!!!!” ... Așa se pare... dar, că tot veni vorba: faptul că naratorul tocmai a fost chemat la datorie și ca naratorul sunt eu, îmi spune ca e cazul să mă intradiegetizez și să continui povestea la timpul persoana I și timpul prezent...
Așa, cum ziceam... dupa ce termin convorbirea mă îmbrac adecvat, mă sui pe bicicletă și pornesc. Trebuie sa menționez faptul că personajul care mă întrerupsese mai devreme dintr-o activitate foarte importantă( uitatul la „Tom & Jerry”) ,, dorește să devinș ucigaș: mă silește să vorbesc la telefon și să țin doar o mână pe ghidon(dreapta, slavă Domnului) și să pierd controlul în momentul in care aveam o mașină cu viteză mare în spate, astfel că, toată convorbirea se reduce la:
personajul: „ Unde ești?” / eu: „ Aproape de Podu-roș...” / personajul: „ Bla-bla-bla-bla- ... -bla...” / eu: „Bine - bine!!! ” ...
Iată-mă ajuns cu chiu-cu-vai la destinație. Dar ce e mai important? Asta: iată-ne pe noi, echipa celor
2 x „El Magnifico” + 2 x „La Magnifica” (formată încă de la finele clasei a noua), aflată in drumul spre victorie. „We, the people”, pardon; Noi, cei patru, suntem:
- Miruna Cozma, merită s-o menționăm prima, pentru că ea ne-a fost gazdă;
- Elian Cazacu, alias Nea Bossu' , care coordonează cu măiestrie toate treburile;
- Radu Știrbu, adică moi, naratorul ... și, trebuie să recunoaștem că, fără narator, întreaga acțiune nu ar mai fi posibilă( ce-i drep, e drept: în momentul în care am intrat pe ușă, „saitul” era cam gol);
- Mădălina Galben, persoană cu rol crucial, întrucât ea este cea care însuflețește întreaga activitate.
Poate că o așezare alfabetiă ar fi mai cinstită, dar, părerea mea e că, totuși, cea de tip Agnetha - Bjorn - Benny - Anni Frid, nu numai că dă randament mai mare, dar este și mai plăcută ochiului.
Această zi, decurge bine: opera noastră a ajuns de la stadiul de fond alb cu un tabel plin de „bla-bla-bla”-uri, să aibă până și primul „dizain”.
Ziua următoare, din nou, una cu mult spor(t). Aflându-ne de astă-dată acasa la Boss, munca noastra în HTML, dar și Java-script( ici doar Nea Bossu'), a fost acompaniată de mai multe soiuri de rock [normal... ne aflam la reședința rock-erului(dupa cum a declarat el însuși)].
A treia zi a fost una cu adevărat frumoasă. Déjà ne-am cam plictisit să mai „travaill-ăm” atâta ... mai ales eu și cu Mădălina: eu mă apucasem să dau citate din Topîrceanu, evident, asta până să mi se interzică accesul la volumul „Balade vestele și triste”, dar m-am reprofilat repede spre Eminescu, și am recitate impreuna cu Mădălina „La steaua”, „Glossă”, dar nu numai, ba chiar am facut sa rasune „Într-o nu știu care seară / Într-o nu știu care vară ...”, dar și „Îmi simt sufletul mugur de fluier...”. Totul s-a terminat cu o splendidă „Poză de grúp!”(Țin-țî fii, țin-țî fii? Miliția țau vețina?).
2 x „El Magnifico” + 2 x „La Magnifica” (formată încă de la finele clasei a noua), aflată in drumul spre victorie. „We, the people”, pardon; Noi, cei patru, suntem:
- Miruna Cozma, merită s-o menționăm prima, pentru că ea ne-a fost gazdă;
- Elian Cazacu, alias Nea Bossu' , care coordonează cu măiestrie toate treburile;
- Radu Știrbu, adică moi, naratorul ... și, trebuie să recunoaștem că, fără narator, întreaga acțiune nu ar mai fi posibilă( ce-i drep, e drept: în momentul în care am intrat pe ușă, „saitul” era cam gol);
- Mădălina Galben, persoană cu rol crucial, întrucât ea este cea care însuflețește întreaga activitate.
Poate că o așezare alfabetiă ar fi mai cinstită, dar, părerea mea e că, totuși, cea de tip Agnetha - Bjorn - Benny - Anni Frid, nu numai că dă randament mai mare, dar este și mai plăcută ochiului.
Această zi, decurge bine: opera noastră a ajuns de la stadiul de fond alb cu un tabel plin de „bla-bla-bla”-uri, să aibă până și primul „dizain”.
Ziua următoare, din nou, una cu mult spor(t). Aflându-ne de astă-dată acasa la Boss, munca noastra în HTML, dar și Java-script( ici doar Nea Bossu'), a fost acompaniată de mai multe soiuri de rock [normal... ne aflam la reședința rock-erului(dupa cum a declarat el însuși)].
A treia zi a fost una cu adevărat frumoasă. Déjà ne-am cam plictisit să mai „travaill-ăm” atâta ... mai ales eu și cu Mădălina: eu mă apucasem să dau citate din Topîrceanu, evident, asta până să mi se interzică accesul la volumul „Balade vestele și triste”, dar m-am reprofilat repede spre Eminescu, și am recitate impreuna cu Mădălina „La steaua”, „Glossă”, dar nu numai, ba chiar am facut sa rasune „Într-o nu știu care seară / Într-o nu știu care vară ...”, dar și „Îmi simt sufletul mugur de fluier...”. Totul s-a terminat cu o splendidă „Poză de grúp!”(Țin-țî fii, țin-țî fii? Miliția țau vețina?).
De la stânga la dreapla:
Elian, eu, Miruna, Mădălina
II.Cum merge motorul unei Dacii dacă sare o fișă?
Răspuns: în trei cilindri; mai pe românește: prost.
Cam așa și cu noi ... parce que Mădălina est parti à ses grands-parents.
Poate... care poate... cu siguranță, prost nu e cuvântul potrivit, până la urmă, merge și așa, dar... se simte ca, totuși, ceva lipsește. Acel ceva este, mai exact, acea însuflețire, acel fior cald pe care colega noastră reușea în permanență să ni-l aducă și să ne bine-dispună cu el.
Una peste alta, ne-am întâlnit, doar noi trei, acasă la Elian, și ne-am apucat de modificat aspectul operei noastre de artă.
Ultima întălnire în trei a avut loc, din nou, la Miruna, unde am continuat cu modificarea „fațadei”.
III. Efectul de trabant
Cred că ar fi chitit să începem printr-a defini următorul concept: Trabantul. Am putea gasi numeroase definiții umotistice legate de caroseria de carton sau fumul lung de vreo 20m. Totuși, aș sugera să privim lucrurile puțin mai adânc: sub capota de carton zace un mastodont pârâitor de 600cm^3, cu doi cilindri și funcționare în doi timpi...
Mie, personal, asta îmi dă de gândit: după ce acum câteva zile un cilindru ni s-a dus(la propriu), iată că a venit rândul celui de-al doilea...
Am mai rămas doi; e foarte clar ca și funcționarea se face în doi timpi, întrucât ne-am întâlnit de exact două ori... După cum se poate observa, grupul nostru se trabantizează puțin-câte-puțin.
Cei doi timpi se petrec de-astă data la reședința mea, și nu diferă prea mult unul de celălalt, ca și atmosferă. Lucrăm la doua calculatoare, Elian la cel de 3.2 GHz, la codul „saitului”, iar eu la „racheta” mea din '91( 286 de 16 MHz și 1024 kB de RAM), editând o imagine destinată fundalului.
Demonstrație:
Trebuie să mă laud cu faptul că am lucrat și eu, nițel, la „Calculatorul-cel-Bun”, mai precis i-am costruit lui Elian, un model 3D(in SolidWorks 2007), al unei „figurine” pe care acesta dorește să o folosească.
Ambele zile au adus și ceva distracție: am facut vreo câteva ture cu Porsche 356( Coupé Ferdinand, Super Hardtop, dar nu numai), Porsche 911( Coupé , Carrera, dar și Turbo), Porsche 944, dar și prostia de 914. Până la urmă, fiecare Porșalău a avut eceeași soartă: rupt până la ultimul șurub... Mai interesante au fost „audițiile muzicale”: pe lângă acelea clasice, difuzate de placa audio a computerului meu, am ascultat, la dorința lui Elian, partea a patra din Simfonia a noua de Ludwig von Beethoven, cântată de orchestra Filarmonicii din Viena, aflată sub bagheta regretatului Herbert von Karajan, și, la dorința mea, primele piese de pe albumul „Voulez-vous”, al formației a carei așezare am utilizat-o mai la început, citate, impreuna cu hit-ul lui Bogdan Tarcău, de către vechiul meu Unitra ZK 145, de pe o rola cu vreo 500m de bandă.
Demonstrație:
IV. Cam atât pentru azi
Iată-ne ajunși la sfârșitul poveștii... Vor urma altele și altele si iar altele ... Pe de-oparte îmi pare rău că nu ne-am mai văzut(din cauza problemelor mele cu dinții), dar, pe de altă partesunt fericit că mă văd acum, in zorii zilei de 11 iulie 2011, la ora 4:01, încheind primul capitol al aventurii noastre, și gândindu-mă intens la convorbirea telefonică pe care o voi purta peste vreo șase ore cu Elian, ca să negociem începutul celui de-al doilea...
Pe curând!
Capitolul al II-lea
V. 2 august. Vatra Dornei. 8:44. plouă
Probabil, o să mă-ntrebați ce-i asta. Eh... e simplu: cam așa se prezintă situația mea, la momentul de față. După cum spuneam, aici plouă... foarte bine: iubesc ploaia și, pe deasupra, asta mă obligă să nu plec spre Rarău, ci să stau; da` ce; din nou, foarte bine că, până una - alta, asta mi-a amintit că mai am și alte treburi: par éxemple, asta pe care o fac în acest moment.După cum spuneam undeva prin capitolul trecut, echipa noastră s-a cam trabantizat... și... din păcate, faptul că Miruna a lipsit înca o zi, face ca fumul să ia o „amplitudine” de vreo 30m(de data asta), dar, totuși, s-a întors în timp util(le jour le plus proche), și ne-am apucat mai serios o leacă, de treabă.
Ei...acum pot spune că am amintiri frumoase legate de ultimele zile de lucru: după o luuuuu...uuungă perioadă în care Nea Bussu` a fost boss, nu doar pe partea administrativă, cât și pe cea de construcție a „saitului”, iată că mi-au venit și mie zilele de glorie. Ce inseamnă asta? Înseamnă că nu ne-am mai ocupat atât de mult de HTML și JavaScript, ci de unele chestii o leacă mai drăguțe...
Dar, pentru a vă spune cu precizie ce crocodili murați am realizat noi, acolo, și în legea noastră, trebuie să vă destșinui planul nostru cel dintâi: pagian fiecăreia dintre cele trei secțiuni ale concursului LERIS să fie acompaniată de câte o animație.
Dată fiind situația, pot spune că, (virgulă), cunoștințtele mele în materie de CAD(Computer Aided Design), sau pe românește PAC(Proiectare Asistată de Calculator), au fost aur curat. Trebie să mă laud cu faptul ca știu să lucrez cu mediul de proiectare SlidWorks; am construit niște modele 3D ale unor componente, pe care, ulterior, le-am asamblat și am realizat analize cinematice(simulări ale unor fenomene mecanice), pe care intenționam să le folosim, sub formă de filmulețe, pe pagina noastră Web. Aici problemă: noi credeam că utilitara eDrawings poate transforma analize cinematice in fișiere .avi, dar, din păcate, expertul în domeniu(tatăl meu), ne-a informat că imposibil: eDrawings poate luscra doar cu analize cu elemente finite(nu și cinematice).
Asta ne-a făcut să recurgem la planul B:
pasul I: descarcă și instalează un progrămel care filmează display-ul;
pasul al II-lea: rulează SolidWorks și pornește analiza;
pasul al III-lea: înregistreazăș
pasul al IV-lea: înghite gălușca: SolidWorks 2007 + CamStudio + Windows 7 cu inerfață Aero + multe altele = o grămadă de RAM mâncat + CPU foarte solicitat.
După cum se poate observa, soluția ecuației de mai sus este operarea lentă, echivalentă cu un filmuleț care
care se mișcă cam prea ... în trepte.
Într-un târziu, am convenit că e bine și așa.
Din păcate, nimeni nu poate lucra într-una; nici măcar cei patru magnifici(mai ales că erau prezenți cam trei): așa că s-au mai uitat la câte-un film, s-au mai distrat, dar, cum magnificii se relaxează lucrând, au făcut o chestie tare drăguță:
Ils ont voulu aprendre un peu de français; le professeur: moi; les élèves: Miruna et le chef. Dacă țin eu bine minte, totul a pornit din joacă... Chiar dacă nu ne-am ocupat de asta decât vreo două zile, impresiile mele sunt următoarele:
- Miruna: o elevă foarte bună, interesată, ba chiar ușor entuziasmată, pentru că ea nu a zis nici „pâs” atunci când am făcut o buluceală de gramatică, plină ochi de verbe regulate, neregulate, prezent, perfect compus, proume reflexive, propoziții afirmative, negative și interogative ...!!! Ba chiar m-a rugat să-i arăt adjectivele posesive.
- Dom`șef: după el, verbul être se conjugă în modul :
du bist ihr seid
er,sie,es ist sie,Sie sind,
iar în cazul lui avoir... ei bine, Elian s-a gândit că engleza provine din franceză și germană, și cum haben
nu se conjugă nici pe departe ca to have, el zice:
j`avoir nous avoir
tu avoir vous avoir
il,elle avois ils,elles avoir
.....................................
Ce păcat că nu-l citește pe Sheakespeare în engleză, că ar fi făcut legătura dintre „thou hast” și „du hast”, și n-ar mai fi scos o asemenea perlă!!!!!(Măcar de l-ar citi pe Platon în greaca veche, și tot ar fi o chestie, da` așa...)
Dar, cum „Pauzele lungi și dese, / Cheia marilor succese.” , e cazul să ne reîntoarcem la lucru: cum nici eu, nici Elian n-am găsit codurile necesare amplasării corecte a unui film pe o pagina Web, am decis să transformămfișierele .avi în gif-uri animate.
- prima încercare : s-a mișcat greu datorită numarului imens de fotograme identice, așa că am recurs la:
- a doua încercare: am redus numarul de fotograme la jumătate și efectele s-au văzut imediat:
Chiar dacă se mișcă de două ori mai repede,
fabricarea durează de două ori mai mult!!!
Cu această filosofie à la Top Gear, încheiem și noi blogger-eala pe ziua de azi!
Au revoir!
Capitolul al III-lea
VI.Trois, trois, et, toujour, trois
Scurta noastră vacanță, cel puțin, după cum credeam eu, ar fi trebuit să se încheie pe 22 august( le jour de la retrouver de chef). După cum o spune și titlul, ar fi trebuit să mai lucrăm o perioadă, în trei. Din pacate, fals: sefu' avea să se întoarcă abia pe 5 septembrie, dar,totuși, pentru mine, vacanța s-a încheiat pe 3 ale lunii, întrucât, am avut o întâlnire doar cu fetele, după ce, cu o zi înainte, lucraseră doar ele. Trebuie să menționez că în acea sâmbătă eram pornit să țin, aux deux demoiselles, o lecție foarte picantă de morală, dar am renunțat la foarte scurt timp, întrucât am observat un mic detaliu...(Notă: pentru a nu stârni răsturnări de situație, prefer să nu dezvolt subiectul).
Cum, atunci n-am făcut mai nicio brânză, vom sări, fără să schimbăm titlul, direct la data de 5:
Mare zi, mare! Le chef est retrouvé ! Am avut parte de o întâlnire frumoasă: remii. ,,Oscar"(cu Luis de Funès), discuții pe seama unui algoritm de sortare pe care tocmai îl inventasem( vom dezvolta subiectul la rubrica ,,Știință și tehnică"), distrus(prin rupere, ardere, lovire, roadere la polizor) postere cu Justin Bieber... etc. Mais, malheuresement, vers 15 heures, Miruna est partie. En ce moment, le travail a commencé : una dintre paginile secundare(la care se lucra încă din iunie), a fost, hodoronc-tronc-pleosc, terminată, ba chiar a fost începută și cea de-a doua.
Diferența principală dintre zilele de 5 și 6 este cadrul desfășurării întâmplărilor [la mine(pe 5); la Elian(pe 6)]; în rest... remii, remii, remii, ,,Le gendarme se maris" etc. etc. etc. bien sûr, juscu'à le depart de la fille. Après ce moment, nous avons travaillîé .
VII. De trois, à deux
Pe perioada a două zile, iată-ne rămăși, din nou, singuri. N-am să mă apuc să înșir, iară și iară, teoria fumului de Trabant, ci, am să mă limitez la a spune doar că se simte din plin că ni s-au dus limitatoarele de turație: zilele astea, ,,motorul" rămas în doi cilindri, dar cu clapeta de accelerație deschisă la maxim, ajuns în pragul supraturarii și cu garnitura de la chiulasă pe punctul de a bubui, a terminat, nu se știe datorită căror chestii-trestii, cea de-a doua pagină secundară și a adus-o pe cea de-a treia(și ultima), pe la stadiul de 75% completă.
VIII. Ce ne rezervă viitorul?
Je ne sais pas, parce que, je ne suis pas La Mère Chenille, mais, je connais qu'est-ce qu'on ,,bârfit": astăzi, ultima vineri din vacanță, este o zi de pauză; asta nu presupune că nu se lucrează; se lucrează, dar nu adunat, ci individual și de la distanță.
Dacă totul merge bine, mâine, eu și cu dom'sef vom pune cap la cap toate părticelele din care este formată operă noastră de artă, urmând ca, duminică, împreună cu Miruna și, peut-être, Mădălina, să punem la punct ultimele finisaje.
În ceea ce privește ziua de luni, eu și Elian pregătim ceva pentru după festivitatea de deschidere a noului an școlar. Ooo...ooops! J'ai déjà dit trop! Donc, ne dites pas aux filles, s'il vou plaît!
Auf Wiedersehen und bis Montag!
Capitolul al IV-lea
IX. MAGNA CARTA PROJECTI FINITI
Iată-ne ajunși în data de 12 septembrie, prima zi de școală...
Dar, cred că vă preocupă mai mult titlul parții a IX-a. Așa că, explicăm:
„magna cartha” = document, act;
„projecti” = genitivul substantivului(inventat aproape sigur) „projectus”;
„finiti” = adjectiv obținut prin schimbarea valorii gramaticale a participiului verbului „finire” = a termina (probabil, tot inventat), acordat în gen număr și caz cu termenul regent.
Pentru că acum știți cam ce înseamnă, am să adug că acesta este titlul actului pe care l-am semnat toți patru, și pe a cărei variantă corectă o voi cita mai jos:
„MAGNA CARTA PROJECTI FINITI
Astăzi, 12 septembrie 2011, noi, cei patru magnifici, Elian, Miruna, Mădălina și Radu, am terminat opera noastră de artă.
Aujourd'hui, le 12 septembre 2011, nous, le quatre magnifiques, Elian, Miruna, Mădălina și Radu, avons fini notre œuvre artistique.
Heute, den 12 September 2011, wir, die vier Prächige, Elian, Miruna, Mădălina und Radu, haben unseren Kunstwerk beendet.”
Notă: Îmi cer scuze de la cei care cunosc limba germană, pentru că, mai mult ca sigur, aceștia vor găsi nenumărate greșeli...
Din păcate, datorită numeroaselor greșeli penibile, identificate în textul inițial, acesta a fost re-dactilografiat astșzi, pe la ora șase, urmând ca, mâine dimineață să fie re-semnat.
X. Gata...
În sfârșit, după o vară întreagă în care am lucrat, fiecare după puterile și posibilitățile sale, dar toți cu o bunăvoință și un moral de fier, după o vară în care acest proiect ne-a făcut, pe deoparte să ne simțim bine(chiar dacă nu ne-am înțeles perfect tot timpul), dar, pe de altă parte, ne-a apropiat și ne-a maturizat vizibil pe toți patru, în sfârșit putem afirma că „E gata!”.
cu „MAGNA CARTHA PROJECTI FINITO” în mână si
cu unii pe jumătate, doar, în cadru
S-a terminat!!!
C'est fini!!!
Es wird beendet!!!
It is finished!!!
sau oricum vă mai taie capul pe voi!!!
La revedere!
Au revoir!
Auf Wiedersehen!
Good bye!
